AIR!

Ma uit pe la televizor si deja constat ca nu mai am la ce sa ma uit, de PHP m-am plictisit si nici altceva online nu ma tenteaza la ora asta asa ca o sa iau o decizie inteleapta si o sa ies la aer. Ma urc pe bicicleta si o sa dau o tura. O sa postez diseara rezumatul.

Muncă

Godies a venit cu o idee destul de bună de afaceri pentru oraşelul nostru extrem de mic: Web-design.
Problema principală e că nici eu şi nici el nu prea le avem cu programarea din spatele unui web-sait. Pentru a soluţiona problema asta m-am decis să învăţ PHP şi MySQL. Am văzut eu că să caută programatori în domeniul ăsta şi oricum un limbaj de programare în plus nu poate să strice niciodată. Mi-am luat o ditai cartea de aşa ceva. O carte o să mă ajute cam 80% dar am nevoie şi de o persoana cu nişte cunostinţe de PHP care să stea să-mi explice detaliile care nu se leaga din prima. (sunt la pagina 8 si deja am o nelămurire).

Aşa că: Cine stie PHP, are messenger, timp liber şi răbdare deosebită este invitat să mă contacteze.

În rest toate merg bine, vine mini-vacanţa dar şi tezele. Cum spunea şi Godies, cred că a venit timpul să mă transform într-un burete numai bun de absorbit cunostinţe.

Mori fraiere!

Dimineaţa.

Înghit.

AUUU!

Dap, deja e o certitudine. Politica îţi poate afecta sănătatea. De dimineaţă, când a sunat (again) ceasul am constatat cu o stare de confuzie că mă doare apocaliptic în gât.
Acum îmi dau seama de ce mă doare atât de tare. Pentru că la “The main event” am zbierat la Godies şi la Teleapatic timp de vro 2 ore din motive politice. Nu e extrem de important de ce parte e fiecare… (deşi aia doi sunt nişte reminscenţe neo-comuniste)

Acum îmi revin după 4 ore şi jumatate de somn… somn din acela… nesimţit. Acum savurez un Neo-Angin (o bombonică roşie, cu o culoare ce îmi aminteşte de grâul otrăvit pentru soareci şi cu un adorabil gust de voma). Pe langa chestile care îţi amorţesc gâtul mai bag în mine şi nişte prafuri stranii de culoare galbenă. Astea trebuie dizolvate în H2o la o temperatură ridicată şi îngurgitate.

***

Torentele sunt nişte hiper/mega/giga/tera hoţii. Am descărcat Road Runner de 2 ori. Prima dată s-a blocat la 75%. Acum s-a blocat la 95%. Când am văzut, am pornit o tiradă demnă de Vadim împotriva computerului şi după vro 6 palme văd că descarcă cu 5kb/s. (primii 95% mi i-a luat lejer cu 80kb/s). Totuşi mă rog să meargă şi aşa… or else!

Pe bune?

intr.v. plum·met·ed, plum·met·ing, plum·mets: To fall straight down; plunge.

Asa “zice” astia www.dictonary.com

Majorat!

Tonight we party!

In rolul principal: Radu si Lucica

Distribuţia: Nea’ Doru
Decorul: Ţiganii din Bughea
În roluri secundare: Godies, Dobre, Pelcea (dacă nu se prezintă îl lipesc)
Roluri feminine: fete.
Efecte speciale: Nea’ Doru
Tehnica audio: Bauman
Efecte audio: Dimi

Impresii:

“Are you ready for the main event?” Radu

“Taci bah Radule!” Lucica

Uite bah un M16!

Numai in Romania putem vedea asa ceva. In timpul mitingului de vineri seara al presedintelui, SPP-ul a avut o mica surpriza. Au pierdut un pistol-mitraliera dintr-o masina la cateva zeci de metri de presedinte. Coloana de insotire a presedintelui a intors pentru a-l urmari pe acesta pe carosabil si in timpul acestei manevre usa unei masini s-a deschis si a picat din ea o “zacatoare” americana. (detalii Antena 3)

Explicatia oficiala a SPP-ului a fost ca au dotari invechite. Invechite? Corect, BMW-ul este un model care este mai vechi de martie 2007…

Traim intr-o tara de cacat si asta ne ocupa tot timpul.

Ce se întâmplă în jurul meu e incredibil.

Nu mai pot să înţeleg nimic. Mă refer la presedintele ales de popor, cu acţiuni susţinute de Curtea Constituţională şi demis de o mână de oameni. Mă refer la copii exmatriculaţi pentru opinia lor. Mă refer la lipsa de bun simţ şi de inteligenţă din jurul meu. Mă refer la copii care se dau cu părerea despre lucruri pe care nu le cunosc. Mă refer la minţile acelor copii care se lasă influenţaţi de alte minţi indoctrinate.

Abia astept să-l văd pe Mircea Badea în “maieu de analist şi cu cravată cu văcuţe care fac sex” cum a promis. Păcat totusi de clasoarele acelea de timbre pe care le-a pierdut….

Mai am o dedicaţie pentru toţi cei care îşi imaginează că după suspendarea presedintelui totul o să fie mai bine:

Cât despre Ariel, suntem în România, nimic nu mă miră. Eu şi nişte prieteni foarte apropiaţi am scris nişte articole în Academia de Gashca (Supliment al Academiei Caţavencu), pentru asta am fost blamaţi, înjuraţi şi chiar ameninţaţi cu exmatricularea. Trebuie să ne obişnuim cu ideea că încă trăim într-un stat condus pe principii securiste în care libertatea de exprimare este un simplu paragraf din constituţie, şi atât. Ariel are un blog reuşit, după părerea mea, chiar foarte bun. După nişte posturi publicate pe acel blog el a fost exmatriculat. Consider că este o idee geniala să cenzurezi o minte tânără care practic este exponentul unei generaţi (de sacrificiu pot spune). Pey, bey nenorociţilor, cine e o ameninţare? Un om care îşi expimă ideile liber, în mod legal, sau voi care îl cenzuraţi pe nedrept?

Noroc că am descărcat ilegal de pe torente toate episoadele din Road Runner (1949-1994) şi o să pot să mă linistesc râzând 6 ore non-stop.

Liceu, cimitir al tinereţii mele…

Am început demersurile pentru cumpărarea domeniului www.bodega-noastra.ro În concluzie, mă mut la adresa nouă în curând. Am experimentat destul pe Blogger şi cred că am reuşit să-mi găsesc un stil. În acest stil vă voi stresa mult timp de acum in colo.

***

Deja şcoala începe să mă enerveze rău. Acest sentiment îl am de când sunt la liceu dar acum se agravează exponenţial. Eu sunt un tip care nu se omoară cu învăţatul dar se menţine în nişte limite auto-impuse. Mi-am revizuit programul de azi şi am rămas şocat: Şcoală de la 8 la 13, meditaţie de la 14:20 la 16:30, teme de la 17 până la 18:30. În ritmul asta o să mă trezesc într-o bună zi că o să ştiu matematică, fizică şi chiar şi biologie. (aşa ceva e inadmisibil!).
Mâine facem poze pentru un certificat care atestă că am făcut 10 clase. Asta presupune să caut costumul, să-mi caut pantofii, să-mi caut maşina de ras, să mă spăl pe cap… Toate aceste chestii mă fac să mă simt fată. Nasol moment! Mă consolez cu gândul că nu mai am mult de stat prin gunoiul ăla de liceu. Dap, am făcut liceul “un gunoi” şi mai am nişte cuvinte pentru buncărul ăla dar presimt că o să fiu “făcut în toate felurile” pentru opiniile mele aşa că am o metodă satanică să scap de aceste “complimente”.
Satanică e metoda, nu eu… eu sunt perfid (cuvânt de ordine pe blog de astăzi în colo).

Citez din George Bacovia. (Puteţi să-i uraţi lui să-i stea “Istoria Literaturii” de George Călinescu în gât, nu mie!):

(Îmi dreg glasul si zbier…)

Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele…
Şi azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele! -

Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare…
Nimic nu mai vreau -
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare… -

Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!

Later edit: A venit mass-ul făgăduit şi nu mai facem poze mâine…

Cel mai recent single Vama

Răsfoind blogosfera (şi anume blog-ul lui Tudor Chirila) am aflat că lansarea noului album “Vama” va fi în septembrie. Primul extras pe single este Bed for love. Videoclipul trebuie să apară în curând aşa că până atunci ne multumim cu asta:

Versurile le puteti gasi aici.

Câteva idei

“Încep acest post spre sila lumii constatând umil cât de ipocriţi sunt unii”. Citatul acesta adaptat din Paraziţii se potriveşte perfect situaţiei în care mă găsesc acum. Astăzi am avut o zi minunată din anumite privinţe. Am mai reusit să mai fur câteva minute bune de somn şi am scăpat fără surpize “teatrale” de scoală.

Făcând referire la o ştire de ieri încerc să pun aici nişte idei legate de liceul meu. Acea ştire este (cum deja ştie toata planeta) despre măcelul de la Virginia Tech. Tipul probabil era un parapsihopat teleapatic (nici o legătură cu tovarăşul meu despre care o să vorbesc mai jos). Dar ce mă interesează pe mine în mod deosebit este motivaţia lui. O explicaţie destul de simplă ar fi că tipul a vrut să se sinucidă cu stil. Problemele care te trimit către “punctul fără întoarcere” pot fi variate, dar să presupunem că te afli în această situaţie disperată şi te afli în SUA. Dacă te afli în “state” ai acces la arme, si nu orice fel de arme: smg-uri, shotgun-uri, puşti cu lunetă cu proiectile din uraniu sărăcit capabile să penetreze armura unui transportor blindat şi chiar arme automate în toată regula. (condiţia principală e să fii major şi să nu ai cazier judiciar… nu-i mare chestie).

Mă gândeam la liceul meu, acolo sunt cel putin 50 de persoane care merită să fie “aranjate” prin metodele mai sus precizate. Azi când am venit la şcoală se fuma fără stres pe holul din faţa clasei mele. După internat nu mai discut că nu are rost, dar pe hol… da-o’n mă-sa de oaie! Că ăia fumează nu mă deranjează, treaba lor, dar constat AGAIN că cei care nu respectă “ordinea şi disciplina” in opinia unora sunt tot cei din clasa mea umilă. Eu am fost “mustrat” şi chiar invitat astăzi pe la tablă pentru ceva banal şi nevinovat. (evident, nu am dat curs invitaţiei). Din cele de mai sus pot trage doua concluzii: că e mai bine să ai 200 de absenţe şi să fumezi pe holuri pentru că nimeni, niciodată nu te va deranja şi că în anumite cazuri poate exista o explicaţie pentru a masacra 30 de persoane cu o armă semi-automată. Norocul lor este că neo-cortexul pre-frontal incă îmi funcţionează corect şi că nu suntem în America unde magazinele de arme sunt mai frecvente decât restaurantele McDonald’s pentru că altfel s-ar întampla lucruri tragice şi pe aici, motivaţia se poate găsi usor pentru un astfel de gest.

Astăzi Teleapatu’ împlineşte 18 ani. Îi urez ca şi restul viselor să i se împlinească în cele mai plăcute moduri cu putinţă. Abia astept să arunc cu el în aer de 18 ori sâmbătă, măcar la el am şanse mai mari să scap de hernie, dar la Radu… nu e aşa de sigură treaba.

Tovarăşul Radu a descoperit o “plăcere” morbidă astăzi în a da cu pumnul în geam, şi-a “rectificat” puţin mâna dar nu e fatal. Nasol moment, eu zic Doamne Ajută! că am scăpat fără un panou de geam înfipt în pulpă sau, Doamne fereşte!, şi mai rau pentru că eram extrem de aproape de locul accidentului. Dureros e că stăteam în fund aprope sub geamul îndoit şi acum realizez implicaţiile in eventualitatea în care aş fi fost şi eu atins de şrapnelul ucigaş. Sper că nu e vreun ritual de iniţiere in blogging legat de geamuri sparte… (Întâi Jeg, apoi Radu, aproape şi eu…). Era nasol dacă ambele incidente ale lui Darius de la Jeg mi se întâmplau mie, ÎN ACELAŞI TIMP! Aşa că mă închin şi zic: Thank you Jesus!