Targoviste!

Ieri am fost la Tîrgovişte. Motivul real pentru această călătorie nu este concludent. Important este că m-am distrat şi că a fost chiar “relaxing”.
Tîrgovişte este un oras dinamic si chiar mişto, dar fiind situat pe teritoriul României nu a putut să fie lipsit de cretinităţi.
Centrul oraşului este izbitor de asemănător cu centrul Piteştiului. (prefectura din Târgovişte este copia fidelă a magazinului Trivale)

Dar alte chestii mi-au atras atenţia cu adevarat, Targovişte este plin de fundaţii şi asociaţii cu nume interesante:

Comportamentul neo-comunist este omniprezent, chiar şi în instituţiile monahale. Cât de mono-neuronat să fi să te baţi pe apa sfinţită?

Să trecem la lucruri interesante:
Aseară am jucat în final Microsoft Flight Simulator 2004 (A century of flight). Şi pot să spun că jocul e fantastic, este extrem de realist. Pariez că cineva care reuşeşte să aterizeze acolo (eu nu am reusit nici o aterizare corectă după5 ore de jucat) poate să aterizeze lejer un avion real. (dacă ai intenţii gen 11 septembrie ăsta e jocul pentru tine). Lecţiile de zbor sunt foarte bine făcute şi chiar funny. Aceste este primul joc din câte am jucat eu care îţi solicită toată atenţia şi concentrarea. Ca dezavantaje, trebuie să fii pasionat şi răbdător, nu e ca NFS-urile. Nu orice noob poate să-l joace bine. (are doar 2.14 Gb, deşi m-am apucat să descarc şi o versiune “deluxe” de 8 Gb, mai mult de curiozitate…)

Şi ca să finalizez, o să postez încă o minuntă poză care merită savurată in toată splendoarea ei:

Urban Off-road

Când nu am nici un fel de activitate cerebrală postez cretinităţi aşa ca behold:

Dedicaţie pentru cei care îşi parcheaza maşinile in curtea liceului.

Urmează blestematele alea de scări din stânga…

Un week-en dulce

Ăsta a fost un week-end cât se poate de dulce. A fost foarte dulce datorită unor cantităţi mari de friscă. Nu numai week-end-ul a fost dulce ci şi pereţii, podeaua, tavanul, întrerupătoarele… etc.

Dar să detaliez putin. Am fost la majoratul unor colegi.
Locaţia: Mama dreaq!
Invitaţi: Neînregistraţi cu afectiuni psihiatrice (extrem de surprinzător)
Sărbătoriţi: Bob si Godies

Pey, fiind Red Bull powered acum, o să povestesc până la urmă ceva. Ce se intamplă când aduni vro 25 de nebuni intr-o cabană mare, le dai pe mână un portbagaj de băutură si un tort mare? Exact ce se intamplă şi când combini 5 kg uraniu îmbogăţit şi un sistem complicat de detonare.
Dacă la parter cabana a rezistat eroic, neglijând mizeria inevitabilă, pe la etaj sigur trecuse NUKE-ul! Gazda s-a cam ofticat – Rucar Style!, Parinţii au simulat o pseudo-supărare (Că dacă spuneau direct: “Bravo mah!” era dubios… dar până la urma ăsta a fost mesajul.)
Dacă majoritatea invitaţilor s-au simtit bine, eu m-am simţit perfect din toate punctele de vedere.

Ce am invatat:
-Şampania e un bun fixativ de păr.
-Pentru a creea holocaust nuclear nu ai nevoie neapărat şi de arme atomice.
-Wresling-ul e un sport de familie.
-Femeile din Rucar sunt descendente directe ale unei lungi linii genetice provenite din Sparta şi continuate in U.R.S.S.
-Unele persoane in stare de ebrietate manifestă o dorinţa morbidă de a asculta Good Charlotte şi o afinitate specială pentru stat in prag si cerut cu disperare South Park.
-In condiţii prielnice se poate dormi la o temperatură de 5 grade fără mari probleme. (contează compania)

Luaţi d’aci şi nişte poze:

Big brotha’


Godies şi prietenele

Priviţi cât de mândri sunt

Contrar aparenţelor Godies era in viaţă (deşi nu ştiu ce făcea cu mâna)

Concluzie: La mulţi ani mă băieţi!

Foto-Romania

Oare de ce ţi-ai monta cârligul de remorcare aşa? Mă întreb ce formă are remorca…

Care poate fi explicaţia?

Alte informaţii: Poza este făcutaă in Poienari-City (near Câmpulung) judeţul Arges.

Maraton

Astăzi am fost plecat de acasă 12 ore. Nu mai suport, o vacantă ar fi frumoasă acum. (LOLcim nu a vrut să mă ajute aici)

În câteva cuvinte ce am făcut in cele 12 ore:
-Şcoală :
-Religie
-Fizică
-Franceză
-Sport
-Matematică * 2
-Chimie

-Pauză de masă (două pateuri si o cafea) -Pauza de masa de azi s-a încadrat in “20 minutes preview of my ideal life”, stie EA de ce…

-Fizică * 2

-Job -”Ştratejii” de implementare a sistemelor de calitate (ISO 9001 si ISO 14001)

Pe langa asta se mai adaugă meciul naţionalei si blogging.

Îmi plac zilele astea, simţi cu adevarat că trăieşti. Deşi la final nu prea mai vezi ce scrie pe ecranul alb din faţa ta. Chiar dacă nu garantezi că ceea ce crezi că vezi este ceea ce este in realitate pe ecran, tot este un lucru bun.

Te aduni seara de pe străzi şi îţi expui toate gândurile adunate o zi intreagă într-un loc virtual aflat in faţa milioanelor de utilizatori. Asta e un concept interesant. I love blogging.

Ce rămâne de făcut după o astfel de zi? Evident 6-7 ore de pregătire fizică si psihică pentru încă o zi plină! Good night internet users!

-Şi o poză draguţă pe final-

Deci, linişte! Poza asta e chiar reuşită! Acum aveţi ce să puneţi pe perete in locul tablului cu Tovaraşu’! Vă vorbesc subliminal: O să daţi jos poza lu’ Nea’ Nicu şi o să puneţi poza mea. Şi o să mă idolatrizaţi. Să nu vă prind că nu faceţi aşa!

Poza

Reporting live from Bucharest…

Probabil v-ati dat seama din titlu ca sunt “acasa”. “Acasa” impropriu spus. “Acasa” din ce spune buletinul si din ce stiu aia de la politie.

Nu stau mult p’aci, dar cum am gasit o laptoapa pe care am net, nu pot sa ma abtin din a posta despre un “prieten” d’al meu. Prietenul meu se incadreaza in specia tipica de “bucurestean de bloc”. Sunt 100% sigur ca exista si oameni normali care stau la bloc, pe care sincer ii compatimesc si carora le urez ca in cel mai scurt timp sa aiba norocul sa se mute la casa.

Dar sa revin la prietenul meu. Tipul facea un gratar. (cu o singura bucata de carne) .

Interesant este unde face gratarul.

Am stat la geam 10 minute si m-am prapadit de ras. Gesturile omului erau pur si simplu hilare. La final si-a strans “jucariile” a aruncat jarul undeva pe marginea asfaltului si a varsat niste apa pe el.

Cartierul Militari…. nea…nu mai descriu, mai bine mai pun niste poze…sunt mai edificatoare:

Asta cred ca seamana cu vecinul lui GK )

Tuning…

Bucuresti is my home! (of…of…officialy)

Acum o să vă povestesc ce am făcut cu Godies prin Bucureşti… (n-o să stau să pun link-uri de fiecare dată când scriu Godies că mi-e lene dar îl puteţi găsi AICI)

Cum Gogu a fost ocupat a trebuit să schimbăm programul. Yo m-am trezit de dimineaţă şi i-am dat sms lu’ Godies să sara din pat ca vin să-l iau. M-am îmbrăcat şi am plecat cu Dom’ Picu (b3st driver in tha’ world) să-l luăm pe Godies.
Am trecut pe la Poienari să o luam si pe mama. (Godies a văzut si poate confirma că am casă la Poienari şi că atunci când vă spun că nu ies prin oraş că sunt acolo chiar exista o posibilitate să nu vă mint).

Bucureşti-ul (domiciliul meu conform CI) îmi este foarte puţin cunoscut aşa că a trebuit mama să ne explice “ce si cum” si apoi am rămas singuri. Ne-am plimbat puţin pe la Universitate până s-a făcut ora 10. In timpul ăsta am făcut niste poze cu Godies şi diverse obiective din Bucureşti ca să nu ziceţi că nu vi l-am prezentat. (Ladies, Beware!!!)

Godies la Intercontinental…

Godies si Cinema Pro…

Godies si Banca Natională a României (acum gândea cum să pună mâna uşor pe bani…)

Apoi ne-am dus să bem o cafea in Club Spice şi să vedem ce vor de la mine cei de la Retromobil Club România. S-a discutat despre diverse chestii plicticoase. Unii au fost români adevaraţi şi s-au contrazis. Alţii s-au lăudat cu maşiniile lor clasice printre alţii cel putin sau chiar mai şmecheri ca ei in domeniu. Alţii au uitat că nu ştiu să conducă si că Dom’ Picu a făcut mişto de ei astă vară pe munte. (măcar au fost simpatici si au dat calendare A…La mulţi ani! pentru domnul Rossi!

Că tot vorbeam de Club Spice (pe lângă faptul că e mişto dar literalmente PUTE!):

Godies si intrarea in Spice…

După ce am plecat de acolo ne-am adus aminte că avem un obiectiv: “Să mâncăm la KFC”. Cum singurul KFC pe care îl ştiam era la Eroii Revolutiei ne-am urcat in metrou la Unirii si ne-am dus să mâncăm. Mâncăm şi ne ducem la metru să ne întoarcem la Unirii. Când am ieşit din metrou la Unirii reacţia mea si a lui Godies a fost: “Doamne, ce proşti suntem!”, în faţa noastră trona la vro 50 de metri un ditai’ KFC-ul!…

Ne-am cumpărat jocuri de PC de p’acolo pentru ca să avem şi noi cum să frecăm duda mai eficient. Apoi am bătut tot bulevardul Unirii către piaţa Alba Iulia ofticându-ne de ce maşini au nenorociţii aia de “concitadini” ai mei.

Godies perplex in faţa salonului auto ad’hoc…

La Alba Iulia ne-am reîntâlnit cu Dom’Picu şi cu mama şi am plecat acas’. Cam atât pe la Bucureşti…

Alte curiozităţi: -SoSo, Whatsername si Aleka erau si ei in Bucureşti. (Când blogării din Câmpulung vin la Bucureşti, vin toţi odată… )
-O să avem o naţie de arhitecţi (foarte mulţi provinciali veniţi la meditaţie la Bucureşti la desen…) – pot fi recunoscuţi după Bazooka pe care o cară dupa ei…
-Femeia ideala e un Night-Elf (Godies ştie mai bine)

P.S. Godies, dacă jigodia aia de Jeg se duce la natională la info o să ai dovada supremă ca eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pământ si că prezicerile mele se adeveresc.

Alternative energy…

The power of the sun drained for our well-being…at night…