Mori fraiere!

Dimineaţa.

Înghit.

AUUU!

Dap, deja e o certitudine. Politica îţi poate afecta sănătatea. De dimineaţă, când a sunat (again) ceasul am constatat cu o stare de confuzie că mă doare apocaliptic în gât.
Acum îmi dau seama de ce mă doare atât de tare. Pentru că la “The main event” am zbierat la Godies şi la Teleapatic timp de vro 2 ore din motive politice. Nu e extrem de important de ce parte e fiecare… (deşi aia doi sunt nişte reminscenţe neo-comuniste)

Acum îmi revin după 4 ore şi jumatate de somn… somn din acela… nesimţit. Acum savurez un Neo-Angin (o bombonică roşie, cu o culoare ce îmi aminteşte de grâul otrăvit pentru soareci şi cu un adorabil gust de voma). Pe langa chestile care îţi amorţesc gâtul mai bag în mine şi nişte prafuri stranii de culoare galbenă. Astea trebuie dizolvate în H2o la o temperatură ridicată şi îngurgitate.

***

Torentele sunt nişte hiper/mega/giga/tera hoţii. Am descărcat Road Runner de 2 ori. Prima dată s-a blocat la 75%. Acum s-a blocat la 95%. Când am văzut, am pornit o tiradă demnă de Vadim împotriva computerului şi după vro 6 palme văd că descarcă cu 5kb/s. (primii 95% mi i-a luat lejer cu 80kb/s). Totuşi mă rog să meargă şi aşa… or else!

Câteva idei

“Încep acest post spre sila lumii constatând umil cât de ipocriţi sunt unii”. Citatul acesta adaptat din Paraziţii se potriveşte perfect situaţiei în care mă găsesc acum. Astăzi am avut o zi minunată din anumite privinţe. Am mai reusit să mai fur câteva minute bune de somn şi am scăpat fără surpize “teatrale” de scoală.

Făcând referire la o ştire de ieri încerc să pun aici nişte idei legate de liceul meu. Acea ştire este (cum deja ştie toata planeta) despre măcelul de la Virginia Tech. Tipul probabil era un parapsihopat teleapatic (nici o legătură cu tovarăşul meu despre care o să vorbesc mai jos). Dar ce mă interesează pe mine în mod deosebit este motivaţia lui. O explicaţie destul de simplă ar fi că tipul a vrut să se sinucidă cu stil. Problemele care te trimit către “punctul fără întoarcere” pot fi variate, dar să presupunem că te afli în această situaţie disperată şi te afli în SUA. Dacă te afli în “state” ai acces la arme, si nu orice fel de arme: smg-uri, shotgun-uri, puşti cu lunetă cu proiectile din uraniu sărăcit capabile să penetreze armura unui transportor blindat şi chiar arme automate în toată regula. (condiţia principală e să fii major şi să nu ai cazier judiciar… nu-i mare chestie).

Mă gândeam la liceul meu, acolo sunt cel putin 50 de persoane care merită să fie “aranjate” prin metodele mai sus precizate. Azi când am venit la şcoală se fuma fără stres pe holul din faţa clasei mele. După internat nu mai discut că nu are rost, dar pe hol… da-o’n mă-sa de oaie! Că ăia fumează nu mă deranjează, treaba lor, dar constat AGAIN că cei care nu respectă “ordinea şi disciplina” in opinia unora sunt tot cei din clasa mea umilă. Eu am fost “mustrat” şi chiar invitat astăzi pe la tablă pentru ceva banal şi nevinovat. (evident, nu am dat curs invitaţiei). Din cele de mai sus pot trage doua concluzii: că e mai bine să ai 200 de absenţe şi să fumezi pe holuri pentru că nimeni, niciodată nu te va deranja şi că în anumite cazuri poate exista o explicaţie pentru a masacra 30 de persoane cu o armă semi-automată. Norocul lor este că neo-cortexul pre-frontal incă îmi funcţionează corect şi că nu suntem în America unde magazinele de arme sunt mai frecvente decât restaurantele McDonald’s pentru că altfel s-ar întampla lucruri tragice şi pe aici, motivaţia se poate găsi usor pentru un astfel de gest.

Astăzi Teleapatu’ împlineşte 18 ani. Îi urez ca şi restul viselor să i se împlinească în cele mai plăcute moduri cu putinţă. Abia astept să arunc cu el în aer de 18 ori sâmbătă, măcar la el am şanse mai mari să scap de hernie, dar la Radu… nu e aşa de sigură treaba.

Tovarăşul Radu a descoperit o “plăcere” morbidă astăzi în a da cu pumnul în geam, şi-a “rectificat” puţin mâna dar nu e fatal. Nasol moment, eu zic Doamne Ajută! că am scăpat fără un panou de geam înfipt în pulpă sau, Doamne fereşte!, şi mai rau pentru că eram extrem de aproape de locul accidentului. Dureros e că stăteam în fund aprope sub geamul îndoit şi acum realizez implicaţiile in eventualitatea în care aş fi fost şi eu atins de şrapnelul ucigaş. Sper că nu e vreun ritual de iniţiere in blogging legat de geamuri sparte… (Întâi Jeg, apoi Radu, aproape şi eu…). Era nasol dacă ambele incidente ale lui Darius de la Jeg mi se întâmplau mie, ÎN ACELAŞI TIMP! Aşa că mă închin şi zic: Thank you Jesus!

Ce îngurgităm noi pe la scoală

Acum am ajuns şi eu acasă după prima zi post-pascală de scoală . La penitenciar (vorba lui Ariel) am întâlnit aceiaşi ignoranţă şi plictiseală caracteristică sistemului şcolar de stat care a reusit încă odată să mă facă să mă enervez.

Când s-a terminat programul m-am roit instantaneu pe poartă si m-am dus la Diverta să mă aprovizionez cu “discuri compacte”. Apoi am initiat Musceleanul în ce e ăla blog. Musceleanul este marea surpriză mare de care vă vorbeam aici. Abia astept să văd ce poate să dea din el, sunt două variante: ori e un geniu, ori nu, nu există cale de mijloc pentru el. (acum sper să fie geniu).

Să trec la subiectul pe care vreau să-l tratez aici. La şcoală, noi mâncăm toate porcăriile!
Savurăm cu deosebită plăcere “Senvisuri ” făcute de nişte amatori din tot felul de resturi alimentare şi încălzite în cuptorul cu microunde. E totusi bine că sunt trecute prin cuptorul cu microunde, bacteriile au şansa să moară de cancer înainte să ajungă la tine in stomac. Specialitatea mea preferată se numeşte “maioneza cu pizza” şi este formată din 1 parte pizza si 2 părţi maioneza (ai optional şi ketchup). Nu am îndrăznit niciodată să întreb din ce e făcută pentru că riscam să aud tot felul de denumiri tehnice care mă făceau să-mi pierd micul dejun.

Pe lângă “mâncarea gătită” avem şi tot felul de chestii create ca produs de reacţie în distilarea petrolului. În această categorie se încadrează chipsurile, beicrolsurile şi alte chestii ciudate.

De băut, contrar unora, cafeaua este cel mai natural produs, deşi mă nelinistesc originile ei hiroşimice. În rest avem Cola (sub toate formele ei…) şi alţi agenţi corozivi. Evident, poţi bea şi H2O, dar nu e recomandat…În liceul meu, expresso-ul este un fel de ruletă rusească, poţi să ai norocul să fie bun sau ghinionul să fie apă de mop. (expresorul de la chiosc este mai miştocar din fire). Poţi să optezi în schimb pentru un 3 in 1 dar, cum îi spune şi numele e un fel de “gay thing”. Preferata mea este o băutură numită “ness dublu”. E bun. Două plicuri de ness, nişte apă fiartă (nush dacă e de mop sau nu), o linguriţă de zahăr şi jumătate. Reţeta nu este fixă, depinde de starea de spirit a tipei de la chiosc, dacă a avut o noapte plăcută şi cafeaua va fi mai buna, dacă nu… tu vei avea o zi mai proastă.

Asta e şi plăcerea la noi la “falimentară”, niciodată nu ştii ce o să primeşti, mereu există o urmă de inedit, cel putin la capitolul cafea, am băut mai multe sortimente decât poate Starbucks să-ţi ofere. Meniul meu cuprinde foarte rar mâncare la şcoală, mă mulţumesc cu o cafea în prima pauză şi o cola în a 2-a. Măcar ştiu că astea sunt la fel de proaste şi nocive de fiecare dată. Aşa că… Pofta bună!

Povestea unei zile de primavara.

Se poate afirma cu cea mai mare siguranta ca a venit primavara. E un lucru cert, o axioma. Simplu fapt ca am renuntat la geaca aia nenorocita e o dovada incontestabila.
De fapt nu am renuntat complet la geaca. Geaca mea credincioasa este in continuare in ghiozdanul pe care il plimb non-stop.

Ca tot mi-am amintit de ghizdan, cred ca e un moment bun sa prezint si eu ce am in el ca sa pun capat oricarei controverse.

Posed: Geaca uzata de primavara (fara captuseala de iarna)
Agenda de la Acom
Caiet “universal” de la Acom
Pix (cheap version)
Carte web-design
Camera foto digitala Canon A430 (4mp, 4x zoom optic)
Acumulatori pentru camera (4 bucati)
Incarcator acumulatori
Card 64mb (in cazul in care nu ajung cele de 512, unul in telefon, unul in camera)
Cablu USB pentru camera
Surubelnita cruce
Surubelnita linie
Patent
Cutter
Banda izolatoare
Ruleta 3m
Adaptor incarcator pentru Nokia N70
Carte de identitate (v2.0 pentru ca v1.0 a fost ratacita)
Hands free Nokia N70
Astazi posed in mod special si un caiet de mate si o culegere (meditatia aia spurcata)

Pentru toti cei ce ma intreaba despre acele pastile, nu e extasy! E Oxacilina! Geez, voi nu ati fost niciodata bolnavi?

Rezultatele unei zile de munca

Pey… Nu am facut mare lucru. Mishto concluzie, nu?

Am reusit sa lansez www.harald-impex.ro v1.0. Versiunea 1.0 e simplisima. Combinatia de culori imi place dar in rest site-ul nu stie sa faca absolut nimic. Momentan este doar un site de prezentare al companiei. In timp, odata de indemanarea mea se da dezvolta, va creste si site-ul. A durat vro 5 ore. (nu e mult dar credeti-ma ca l-am injurat extrem de mult in aceste 5 ore)

In timp ce lucram la site am mai facut si niste mici plimbarici “de serviciu” prin oras. Pe la ora 17 am renuntat la stat la munca si mi-am facut loc catre centrul orasului. In centrul orasului am regasit toate acele animalute care mi-au ocupat timpul vara trecuta. (good ol’ times!)

Toata ziua am stat cu gandul la un joc pe care stiam eu ca-l descarcasem de pe torente. Acum constat cu stupoare ca nu s-a descarcat in totalitate si ca mai are 25%. (adica 1 Gb). Aveam un chef sa ma joc ceva dar am ramas complet dezamagit. Eu nu sunt o persoana care sa se joace la Pc, am trecut extrem de repede prin perioada CS, dar acum am chef sa ma joc. Mi-am reamintit de un joc pe care am vrut mereu sa-l savurez. Se numeste Microsoft Flight Simulator si se spune ca este extrem de realistic (doar are 8.6 Gb). L-am pus azi la job la descarcat dar presimt ca o sa dureze fix o eternitate. (poate saptamana viitoare apuc sa-l joc)

Maine stiu ca o sa ma trezesc devreme si de aceea o sa astept pana se descarca jocul asta de il am in lista de download si o sa-l joc pana se face 3 dimineata. Masochist din fire!

Maine am in program si o meditatie la mate… nasol moment. De ce mirificul vis al vacantei trebuie sa fie tulburat asa de repede? Pacat…

By the way, mi-am amintit de Paste. Ce am facut eu de Paste: mancat, dormit, mancat, dormit, mancat, mancat, mancat, dormit. Ieri am sugrumat toate caloriile adunate in week-endul pascal printr-o plimbare gigantica alaturi de bicicleta mea si o alta persoana draga mie si bicicleta dansei. (nici acum nu mi-a trecut nenorocita aia durere de fund cauzata de saua bicicletei).

Cam asta a fost update-ul despre viata mea, de acum or sa vina numai posturi cretine, sau nu…

Today i work!

Tastatură
Mouse
Carte de web design
Canon 4 megapixeli
Pix
Coală A4
Cafea
Pepsi (Cola would have been better)
Riglă

Până diseară trebuie să avem un site! Wish me luck!

Miroase tare (bine) a VACAntă! (bonus: Planuri de vacanta)

Azi e miercuri. Încă o zi de care am scăpat cu faţa curată şi în care am simţit primul iz de vacanţă.

Mirosul de vacantă este un miros extrem de seducător. Se aseamănă cu mirosul de cozonac proaspăt alăturat cu mirosul unui solar plin cu flori de primăvară.

Poţi să-ţi dai seama că vine vacanţa prin mai multe metode. Libertatea este aproape când colegii de etaj din clasele mai “nestresate” îşi târă corpurile extaziate spre casă după prima oră.
Cea mai stresantă cale de a-ţi da seama că scapi este, paradoxal, să urmăreşti când eşti ascultat de 5 ori într-o săptămână. (înainte de vacanţe toată lumea îşi aminteşte că nu ai note)

Ca orice român, când simţi că în curând nu vei mai avea nici o obligaţie profesională găseşti nenumărate metode ca ultima perioadă de muncă să fie cât mai uşoară. Ca elev, acestă mentalitate se implementează foarte simplu: încerci prin metode cât mai inteligente/cretine să te învoieşti de la ore. (sau să chiuleşti – că oricum vine vacanţa si toate înregistrările cu ce ai făcut tu în ultima viaţa vor dispărea ca prin minune)

Ultima zi de şcoală este declarată zi liberă prin definiţie. (cel puţin pentru cei oropsiţi ca mine, ceilalţi consideră liberă întreaga ultimă săptămână). Penultima zi este o zi minunată. (de data asta nu se pune că sunt pe lista neagră la o materie şi voi fi ascultat). Aşa că-mi reaminti…. Azi mi-am petrecut ziua încercând să înţeleg cuvântul aflat pe o foaie xero-copiată din caietul de biologie al unei colege aflat între “nodulul” şi “atrial”.

Vacanţa asta o să fie minunată, trebuie să lansez un site din care am făcut doar index-ul (pe care scrie “under construction”). Am nişte idei dar prea vagi.Ştiu că trebuie să-l fac prietenos dar folositor. Interactiv dar deosebit de simplu de folosit. Pe lângă partea de web-design intervine şi partea “juridică” din spatele lui. Site-ul va reprezenta imaginea unei companii şi nu îmi pot permite libertatea de aci’, de pe blog.
O alta idee (ciordită, ca orice idee bună) este să-mi vindec bicicleta de ruptură de butuc spate şi să o folosesc. Se pare că am început să mă îngraş şi să mă transform într-o legumă de birou care face fotosinteză la lumina monitorului şi se hrăneşte cu ce se adună prin tastatură. Leguma la care mă refer se numeşte “Gogoşar bionic” (cuvîntul “bionic” este împrumutat de la geniul portabil care zace pe la noi prin clasă)

Pe parcursul acestei “holiday” sper să renunţ la geacă (aia verde din ce in ce mai deschis şi din ce in ce mai “trendy”, adică ruptă). Azi am stat in tricou şi înca pot să mă misc, e o performanţă, a venit primavara (cred). Există si ipoteza prin care aş fi fost eu prea încins de la “Educaţie Fizică – sport pentru oamenii normali-” şi prea euforic de la cafea ca să mai simt frigul. Conform acestei impoteze (larg îmbrăţişată de oamenii de ştiinţă) eu o să mă ridic din pat mâine dimineaţă prin cădere pe verticală in sensul “din pat” -> “sub pat” si conform aceleiaşi teorii o să posed o întreagă armată de muci. (şi o să devin din nou furnizorul de şerveţele al clasei).

***

Am citit azi pe Teleapatix despre ce face el pe la Lolcim. Cum evident că ştiam şi eu e inteligent si educativ. (Precizez că nu mă oftic şi că acest paragraf nu are nici o tendinţa de invidie criminală în el). Dar mă asteptam ca Lucicanul, având timp liber şi o derogare de la obligaţia de a-i putrezi oasele in şcoală, să posteze puţin mai mult despre ce a făcut p’acolo, ca să ştim şi noi, cei mai nenorocoşi. Poate o va face, sunt nerăbdator…

***

Am dat azi add pe Y!M unei personalităţi. Nu dau nume că nu vreau trafic din scandaluri online. (cică poţi să te umpli de bani organizând lupte de tauri blogoritici). M-a uimit omu’! Ca să întelegeţi de ce, o să fac o cronologie aproximativă:

17:32:25 – Apăs pe “add” in Y!M

17:32:27 – Scriu Id-ul

17:32:31 – Selectez categoria

17:32:33 – Apăs pe “Finish”

17:32:34 – Primesc “Deny!”

Înteleg că e o vedetă şi că lumea dă add la id-ul lui ca la Paris Hilton dar stai frate şi măcar citeşte şi tu cine îţi dă add. Nu sunt vro vedetă dar şi dacă aş fi fost Britney Spears (cu păr cu tot)… nu îmi dădeai tu Deny!…
Lasă, o să te rogi tu de mine să-şi dau add…vorbim atunci!

Ştiu că nevoia de a trece clasa nu justifică să ies subit de pe net şi să-mi dezamăgesc cititorii dar nevoia de somn o face pe deplin so… See u when you’ll see me!

Talent

Am sesizat un lucru la anumite persoane din jurul meu, au talent. Prin talent ma refer strict la ideile pe care ei le nutresc in mod spontan. M-am delectat in decursul acestei seri cu niste texte extrem de interesante. Pur si simplu debitate cu stil. Un stil modern (chiar cu influente din hip-hop si rap) provenite dintr-o sursa aparent conservatoare. Sursa este un exemplu de “nush ce dreaq esti dar imi place cum gandesti”. Rog sursa sa o tina tot asa, inceputul e promitator.

Simt acum o chemare sa ma apuc de citit o carte. Inspiratia mea a atins cotele de alerta. O carte ma tine ocupat o perioada si imi da si rezerva aia de idei de care am nevoie. Vreau o recomandare!

Nostalgie

Mi-a reamintit Drojdie aseară despre cum era când foloseam Dial-up. Doamne, ce vremuri…

Atunci aveam un Celeron de 733mhz, cu 128 ram si 32 video. Când mi-am băgat net, era un computer extrem de bun. Era înainte de era mIRC. Ţin minte că mă jucam NFS2, apoi NFS3. NFS4 mi-a scăpat din pacate. Dar Nfs Porsche l-am jucat până acum vro 2 ani. La vremea lui fusese un joc revoluţionar. Îmi reamintes că eram singurul din şcoală căruia îi rula bine. (doar aveam Nvidia TNT2 – 32mb video…)

Pe net nu făceam mare chestie, comunitatea era restransă, preţul era mare. Dădeam mail-uri şi făceam un surf-ing primitiv. Remember Nashtu? De acolo descărcam muzica. Dura 10-15 minute pe melodie , si asta când mergea netul bine.

Atunci jucam Age of Empires II, primul si ultimul joc de strategie pe care l-am jucat. Ajunsesem cam cum sunt cei din Generaţia CS si Haifaiv. Apoi a venit clasa a 8-a si am stat pur şi simplu fără computer in casă. L-am donat in scopuri comerciale. (a devenit computer contabil şi functionează şi astăzi)

In clasa a 8-a am stagnat practic la capitolul “internet”, îl foloseam ocazional deşi nu ratam nici un moment să mai bag un “asl pls” pe mIRC.

Mai ţineţi minte ce “super” era când nu puteai să te conectezi pentru că erau liniile pline? Deja de la 21:45 nu mai puteai să mai prinzi loc…. Ce vremuri…

Apoi a venit liceul. Computer nou, broadband, tot ce trebuie. De vro 2 ani “leg de mine” şi nişte programare puţin mai avansată (asta dacă se ia ca axioma că C++ e mai avansat decât Pascal-ul). Efectiv nu mă ajuta la nimic, dar sper să-mi formeze o gandire algoritmică necesară pe la Politehnică şi, de ce nu, şi in viata.

Dedic postul ăsta tuturor celor care au prins perioada aia si au răbdat ca şi mine 40 de secunde să se încarce o pagină.

300

Mă bag si eu să văd 300. Cică e cu sparţi! (spartani adică) Aştia cică îsi impart materialul genetic cu mine… (vecinii lor mai de la nord cel puţin). A, nu ştiaţi că sunt rudă cu toţi ciumecii istoriei de la Alexandru Macedon pana la Razboinicul Luminii? Aflaţi acum! Şi Hagi? “Era tasu’ bah!”