Mori fraiere!

Dimineaţa.

Înghit.

AUUU!

Dap, deja e o certitudine. Politica îţi poate afecta sănătatea. De dimineaţă, când a sunat (again) ceasul am constatat cu o stare de confuzie că mă doare apocaliptic în gât.
Acum îmi dau seama de ce mă doare atât de tare. Pentru că la “The main event” am zbierat la Godies şi la Teleapatic timp de vro 2 ore din motive politice. Nu e extrem de important de ce parte e fiecare… (deşi aia doi sunt nişte reminscenţe neo-comuniste)

Acum îmi revin după 4 ore şi jumatate de somn… somn din acela… nesimţit. Acum savurez un Neo-Angin (o bombonică roşie, cu o culoare ce îmi aminteşte de grâul otrăvit pentru soareci şi cu un adorabil gust de voma). Pe langa chestile care îţi amorţesc gâtul mai bag în mine şi nişte prafuri stranii de culoare galbenă. Astea trebuie dizolvate în H2o la o temperatură ridicată şi îngurgitate.

***

Torentele sunt nişte hiper/mega/giga/tera hoţii. Am descărcat Road Runner de 2 ori. Prima dată s-a blocat la 75%. Acum s-a blocat la 95%. Când am văzut, am pornit o tiradă demnă de Vadim împotriva computerului şi după vro 6 palme văd că descarcă cu 5kb/s. (primii 95% mi i-a luat lejer cu 80kb/s). Totuşi mă rog să meargă şi aşa… or else!

Câteva idei

“Încep acest post spre sila lumii constatând umil cât de ipocriţi sunt unii”. Citatul acesta adaptat din Paraziţii se potriveşte perfect situaţiei în care mă găsesc acum. Astăzi am avut o zi minunată din anumite privinţe. Am mai reusit să mai fur câteva minute bune de somn şi am scăpat fără surpize “teatrale” de scoală.

Făcând referire la o ştire de ieri încerc să pun aici nişte idei legate de liceul meu. Acea ştire este (cum deja ştie toata planeta) despre măcelul de la Virginia Tech. Tipul probabil era un parapsihopat teleapatic (nici o legătură cu tovarăşul meu despre care o să vorbesc mai jos). Dar ce mă interesează pe mine în mod deosebit este motivaţia lui. O explicaţie destul de simplă ar fi că tipul a vrut să se sinucidă cu stil. Problemele care te trimit către “punctul fără întoarcere” pot fi variate, dar să presupunem că te afli în această situaţie disperată şi te afli în SUA. Dacă te afli în “state” ai acces la arme, si nu orice fel de arme: smg-uri, shotgun-uri, puşti cu lunetă cu proiectile din uraniu sărăcit capabile să penetreze armura unui transportor blindat şi chiar arme automate în toată regula. (condiţia principală e să fii major şi să nu ai cazier judiciar… nu-i mare chestie).

Mă gândeam la liceul meu, acolo sunt cel putin 50 de persoane care merită să fie “aranjate” prin metodele mai sus precizate. Azi când am venit la şcoală se fuma fără stres pe holul din faţa clasei mele. După internat nu mai discut că nu are rost, dar pe hol… da-o’n mă-sa de oaie! Că ăia fumează nu mă deranjează, treaba lor, dar constat AGAIN că cei care nu respectă “ordinea şi disciplina” in opinia unora sunt tot cei din clasa mea umilă. Eu am fost “mustrat” şi chiar invitat astăzi pe la tablă pentru ceva banal şi nevinovat. (evident, nu am dat curs invitaţiei). Din cele de mai sus pot trage doua concluzii: că e mai bine să ai 200 de absenţe şi să fumezi pe holuri pentru că nimeni, niciodată nu te va deranja şi că în anumite cazuri poate exista o explicaţie pentru a masacra 30 de persoane cu o armă semi-automată. Norocul lor este că neo-cortexul pre-frontal incă îmi funcţionează corect şi că nu suntem în America unde magazinele de arme sunt mai frecvente decât restaurantele McDonald’s pentru că altfel s-ar întampla lucruri tragice şi pe aici, motivaţia se poate găsi usor pentru un astfel de gest.

Astăzi Teleapatu’ împlineşte 18 ani. Îi urez ca şi restul viselor să i se împlinească în cele mai plăcute moduri cu putinţă. Abia astept să arunc cu el în aer de 18 ori sâmbătă, măcar la el am şanse mai mari să scap de hernie, dar la Radu… nu e aşa de sigură treaba.

Tovarăşul Radu a descoperit o “plăcere” morbidă astăzi în a da cu pumnul în geam, şi-a “rectificat” puţin mâna dar nu e fatal. Nasol moment, eu zic Doamne Ajută! că am scăpat fără un panou de geam înfipt în pulpă sau, Doamne fereşte!, şi mai rau pentru că eram extrem de aproape de locul accidentului. Dureros e că stăteam în fund aprope sub geamul îndoit şi acum realizez implicaţiile in eventualitatea în care aş fi fost şi eu atins de şrapnelul ucigaş. Sper că nu e vreun ritual de iniţiere in blogging legat de geamuri sparte… (Întâi Jeg, apoi Radu, aproape şi eu…). Era nasol dacă ambele incidente ale lui Darius de la Jeg mi se întâmplau mie, ÎN ACELAŞI TIMP! Aşa că mă închin şi zic: Thank you Jesus!

Ce îngurgităm noi pe la scoală

Acum am ajuns şi eu acasă după prima zi post-pascală de scoală . La penitenciar (vorba lui Ariel) am întâlnit aceiaşi ignoranţă şi plictiseală caracteristică sistemului şcolar de stat care a reusit încă odată să mă facă să mă enervez.

Când s-a terminat programul m-am roit instantaneu pe poartă si m-am dus la Diverta să mă aprovizionez cu “discuri compacte”. Apoi am initiat Musceleanul în ce e ăla blog. Musceleanul este marea surpriză mare de care vă vorbeam aici. Abia astept să văd ce poate să dea din el, sunt două variante: ori e un geniu, ori nu, nu există cale de mijloc pentru el. (acum sper să fie geniu).

Să trec la subiectul pe care vreau să-l tratez aici. La şcoală, noi mâncăm toate porcăriile!
Savurăm cu deosebită plăcere “Senvisuri ” făcute de nişte amatori din tot felul de resturi alimentare şi încălzite în cuptorul cu microunde. E totusi bine că sunt trecute prin cuptorul cu microunde, bacteriile au şansa să moară de cancer înainte să ajungă la tine in stomac. Specialitatea mea preferată se numeşte “maioneza cu pizza” şi este formată din 1 parte pizza si 2 părţi maioneza (ai optional şi ketchup). Nu am îndrăznit niciodată să întreb din ce e făcută pentru că riscam să aud tot felul de denumiri tehnice care mă făceau să-mi pierd micul dejun.

Pe lângă “mâncarea gătită” avem şi tot felul de chestii create ca produs de reacţie în distilarea petrolului. În această categorie se încadrează chipsurile, beicrolsurile şi alte chestii ciudate.

De băut, contrar unora, cafeaua este cel mai natural produs, deşi mă nelinistesc originile ei hiroşimice. În rest avem Cola (sub toate formele ei…) şi alţi agenţi corozivi. Evident, poţi bea şi H2O, dar nu e recomandat…În liceul meu, expresso-ul este un fel de ruletă rusească, poţi să ai norocul să fie bun sau ghinionul să fie apă de mop. (expresorul de la chiosc este mai miştocar din fire). Poţi să optezi în schimb pentru un 3 in 1 dar, cum îi spune şi numele e un fel de “gay thing”. Preferata mea este o băutură numită “ness dublu”. E bun. Două plicuri de ness, nişte apă fiartă (nush dacă e de mop sau nu), o linguriţă de zahăr şi jumătate. Reţeta nu este fixă, depinde de starea de spirit a tipei de la chiosc, dacă a avut o noapte plăcută şi cafeaua va fi mai buna, dacă nu… tu vei avea o zi mai proastă.

Asta e şi plăcerea la noi la “falimentară”, niciodată nu ştii ce o să primeşti, mereu există o urmă de inedit, cel putin la capitolul cafea, am băut mai multe sortimente decât poate Starbucks să-ţi ofere. Meniul meu cuprinde foarte rar mâncare la şcoală, mă mulţumesc cu o cafea în prima pauză şi o cola în a 2-a. Măcar ştiu că astea sunt la fel de proaste şi nocive de fiecare dată. Aşa că… Pofta bună!

La multi ani!

La mulţi ani! Să paşteţi fericiţi şi sănătate!

This is how Easter Eggs are made!

Astazi nu postez nimic…

Nu postez nimic pentru că nu am făcut nimic deosebit. În afară de majoratul de sâmbătă spre duminică nu am făcut nimic interesant in ultima vreme.

Simt o nevoie presantă să fac ceva care să mă scoată din rutină.

Simt nevoia să mă plimb singur…

Simt nevoia să văd un film bun…

Simt nevoia să mă trezesc târziu. (nu îmi mai aduc aminte de când nu am mai dormit până târziu)…

Simt nevoia să merg undeva departe…

Săptămâna asta va fi o saptamână grea. Acest fapt mă pune să fac anumite lucruri negândite pe care mai tarziu le regret. Un lucru pe care îl urăsc este să trebuiască să fiu pus să aleg între două lucruri la care ţin. De obicei ştiu să iau decizii dar nu au o rată a succesului de 100%, nimeni nu e perfect. In acele momente nu îţi poţi reproşa mai nimic, ai fost forţat să iei anumite decizii…

Oricum, mă folosesc de optimismul meu feroce. Până la urmă tot voi trece peste.

Mi-am amintit o chestie care poate să mă scoată din starea asta maronie. După Paşte se pare ca va fii o plimbareală cu m-urile pe la Bucureşti (organizată de Arom461.ro secţie a Retromobil Club Romania)

Deja e târziu si coerenţa mea în acest post e îndoielnică. (tocmai am constatat că ascult Elton John, deci e grav…) Somn vreau!

Poza

Uebdizain

Am pus mana pe un domeniu si vreau sa fac un site. E greu. Ca sa fie mai usor am pus mana pe Dreamweaver si pe o carte de Dreamweaver. Acum am nevoie de inspiratie si rabdare.

Daca ziceti ca Dreamweaver-ul nu e bun, ce-mi recomandati? (nu vreau sa invat nici un centimetru de linie de cod)

La multi ani Bob!

E ziua astuia! LA MULTI ANI! Sa cresti mare si dastept bah!